Ziua protestelor!

Sindicaliştii din ţară au plecat marţi noapte spre Capitală pentru a participa la mitingul de amploare care are loc in Piața Victoriei. Protestul se va desfăşura între orele 11.00 şi 13.00.

07.30 De la penitenicare au ajuns deja colegii de la Deva si cei de la Bistrita, asteapta sa fie condusi de jandarmi in Piata Victoriei.

Reprezentanţii sindicatelor nu sunt de acord cu reducerea tuturor salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%, precum şi cu modificarea Codului Muncii, măsuri cuprinse în scrisoarea de intenţie pe care guvernul vrea să o trimită FMI. 

Mitingul va avea motto-ul "Sentinţa LOR: să trăiţi dacă puteţi", după cum au anunţat cele cinci confederaţii organizatoare - CNSLR Frăţia, Meridian, Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical şi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România.

Propunerile sindicaliştilor

În locul reducerii salariilor din sectorul public cu 25%, sindicatele propun o reducere a fondului de salarii, sporuri şi alte plăţi prin acorduri colective la nivel de sectoare sau ramură. În privinţa pensiilor, sindicaliştii propun, în locul reducerii cu 15%, îngheţarea veniturilor. Ei mai spun că ar trebui lărgită baza de impunere la impozitul pe venit şi ar trebui eliminată impozitarea tichetelor de masă.

Companiile cu capital majoritar de stat, explică sindicaliştii, sunt foarte afectate de impozitarea tichetelor de masă, dar şi de reducerea fondului de salarii cu 25%.

Sindicatele nu sunt de acord nici cu desfiinţarea contractelor colective şi propun în schimb introducerea salariului minim garantat de 705 lei. Reprezentanţii sindicatelor sugerează de asemenea stoparea privatizarii marilor companii şi regiilor de stat pe perioada crizei.

În timp ce Guvernul vrea să desfinţeze 9.200 de paturi din spitale, sindicalistii propun doar reducerea cu 5.500. În privinţa celor 150 de spitale pe care guvernul vrea să le închidă, sindicaliştii propun transformarea a 100 din ele în centre de diagnostic şi instituţii de asistenţă socială.

(...)

Istoria protestelor de amploare din Capitală

După Revoluţia din decembrie 1989, sindicaliştii au adus în stradă 100.000 de oameni la un miting şi un marş între fostul Parlament şi Preşedinţie. Acţiuni mai mari au avut loc în 1993, 1995 şi 1999, dar nu au fost mai mult de 20.000 de oameni la niciunul din aceste proteste, deşi organizatorii au anunţat 80.000-100.000 de participanţi.

Pe 4 mai 1993, cu o zi înainte de declanşarea unei greve generale, sindicatele şi Guvernul au ajuns la un acord care garanta rezolvarea parţială şi în timp a problemelor ridicate de partenerii sociali, pe care însă confederaţiile "Frăţia", BNS, "Alfa" şi "Univers" au refuzat să îl semneze. Drept răspuns, pe 5 mai "Frăţia" a intrat în grevă generală, celelalte confederaţii amânându-şi acţiunile pentru zilele următoare. După o zi şi jumătate de grevă a sindicaliştilor din "Frăţia", conflictul de muncă a fost suspendat.

Doi ani mai târziu, sindicatele s-au reunit pentru o nouă acţiune. În 1995, sindicatele s-au revoltat ca urmare a deciziei Executivului de a limita creşterile salariale. Cele trei centrale sindicale au avut o vreme o poziţie comună pe durata negocierilor cu Guvernul, dorind să obţină o majorare a salariilor astfel încât puterea de cumpărare a populaţiei să fie de 65% faţă de octombrie 1990. CNSLR-Frăţia obţinuse din partea Guvernului, încă din luna aprilie, o promisiune în acest sens, materializată printr-un acord. Atunci când preşedintele a promulgat Ordonanţa privind condiţiile de creştere a salariilor în anul 1995 la regii autonome şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat. Sindicatele au considerat că acordul nu a fost respectat şi au ameninţat cu proteste.

Prima acţiune comună a sindicatelor din seria celor anunţate în vara lui 1995 a fost o manifestaţie în Bucureşti, pe 15 iunie. Mitingul-maraton a adus însă în stradă mai puţin de 2.000 din cei 100.000 de sindicalişti aşteptaţi de organizatori, astfel că marile centrale s-au aşezat din nou la masa negocierilor cu Executivul.

La sfârşitul lunii mai 1999, toate confederaţiile sindicale au organizat o grevă generală, dar rezultatele au fost mult sub aşteptări: în jur de 10% dintre membrii celor patru centrale sindicale au participat la greva generală, adică un sfert din numărul anunţat de organizatori.