Powered By Blogger

Recent Posts

Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Patria descurajării

Răzvan Exarhu publica in Evenimentul Zilei de astazi:

Nu se poate, nu se face, nu se cade, nu se vrea, nu poţi, nu are rost, nu e momentul, nu o să reuşeşti.

Astea sunt sfaturile pe care le primim din timp, constant, de la o mulţime de binefăcători dezinteresaţi. Organe abilitate, instituţii de învăţământ, prieteni naivi sau înspăimântaţi, specialişti neîncercaţi vreodată de vreo viziune sau ziarişti care l-au cunoscut de mici pe baubau.

Studiile spun că un copil de 4 ani este infinit mai creativ decât unul de 8 ani, pentru că se află înaintea momentului în care începe să fie hrănit spiritual pe bază de NU. Imediat ce micuţul om liber se integrează în lume cu ajutorul lui mamaie şi tataie, descoperă condiţia de popândău care se uită în toate părţile, aşteptând să i se confirme că nu este deloc bine ce face. Şi că va greşi capital dacă nu va sta în banca lui.

Neîncrederea în propriile forţe este probabil secretul care face lumea fie o oază de linişte aseptică, fie un cuib de viespi ţinute prea mult în soare. NU este silaba sacră a practicanţilor descurajării ca stil de viaţă. Neîncrederea amputează mai crud şi mai rapid decât un fierăstrău, te orbeşte şi te aşază în tagma victimelor care îşi petrec viaţa în aşteptarea unui sfat salvator.

M-am născut într-o epocă în care NU era politică de stat şi protocol de educaţie. Lumea se definea prin suma lucrurilor pe care nu puteai să le ai, să le faci, să le simţi, să le împărtăşeşti, să le imaginezi. Într-un chip ironic, o generaţie inoculată perfect cu germenii capitulării necondiţionate se zbate să mişte lucrurile pe bune între rândurile perfect aliniate ale securiştilor deghizaţi în oameni de afaceri de succes, plini de învăţăminte senzaţionale: munceşte un pic numai dacă tatăl tău nu a fost general.

Deşi există oameni care demonstrează pe viu, zilnic, că NU nu există şi că simţurile combinate cu bucuria sunt cele care îţi arată calea, o lume imposibil de imaginat astăzi continuă să producă virusul mediocrităţii dobândite.

Boala asta te face să priveşti încruntat mereu şi să crezi că prostiile pe care le faci sunt reguli pe care oricine trebuie să le respecte. Sau, şi mai rău, că experienţele prin care treci ar trebui să te facă mai impermeabil, mai rigid, mai dur şi singur - nu mai uman şi relaxat.

Oricât ar părea de ciudat, sfaturile bune le dau în continuare oamenii înţelepţi sau măcar conştienţi de relativitatea înconjurătoare. Specialiştii sunt o specie în sine, gata să dea grădinilor zoologice exemplare minunate, unice, aiuritoare. Ei sunt capabili să demonstreze oricând contrariul şi că, fără ei, nimic nu ar fi ceea ce este. Dacă este.

De la descurajarea imensă care porneşte din buletinul de ştiri şi sfârşeşte în agresivitatea paşnică a avocaţilor de la care poţi înţelege cât de păguboasă poate fi buna înţelegere, totul îţi arată că este construit în jurul nostru de la modelul ideal al unui mare NU.

Cei care dau sfaturi fără să transpire sunt cei care pot preda cursuri de lipsă a îndrăznelii, de stagnare, de fanfaronadă şi şmecherie meschină. Aşa poţi afla drumul care te duce direct către momentul în care-ţi vei rupe gâtul fără nicio şansă de recuperare.

Descurajarea este o politică subtilă de partid, de stat, de media şi de fapt. Restauraţia poate să continue în timp ce oamenii de succes pozează încruntaţi în revistele de specialitate. Poporul pozează încruntat în metrou şi ştie că trebuie să facă orice pentru a-şi vinde sufletul pe nimic.

NU este cuvântul profet în numele căruia lumea face sau nu face nimic. E ca un tapiţer de la Sala Cassandra care încerca să-mi monteze nişte aripi de înger, pe când eram student şi jucam împreună cu un prieten în piesa de absolvire a unui alt prieten student la regie, albanez din Kosovo. Aripile erau grele şi foarte mari şi ar fi trebuit să fie susţinute de nişte hamuri din pânză. Unghiurile hamurilor erau calculate la 90 de grade, dar pânza era mult mai conciliantă şi se plia în alte unghiuri, în care aripile se lăsau.

Am probat aripile zi de zi, timp de două săptămâni. Au sfârşit prin a fi înlocuite printr-o aripă ca de rechin, desfiinţată şi ea în cele din urmă, pentru că tapiţerul nu accepta că unghiurile drepte nu sunt întotdeauna posibile. Argumentele pe care le construiam pentru a-l convinge pe tapiţer că se află pe o cale greşită sunt valabile oricând într-o conversaţie cu unul dintre cei care au centura neagră la NU.

Argumentele folosite de strămoşul meu, Constantin Esarcu, cel care a făcut posibil Ateneul Român, sunt adorabile azi în ochii celor care nu pot să priceapă cum se făcea că măreaţa clădire se ridica într-un fel de sălbăticie, aflată atunci oarecum la marginea oraşului.

Chiar dacă deja e greu să argumentezi mereu împotriva descurajării zilnice în care suntem încurajaţi să trăim, tot mai găseşti un moment de derută pozitivă, când te poţi consola înţelegând că şi visele sunt mici şi mijlocii.

P.S. - Dacă speranţa moare ultima, măcar avem un punct de sprijin. Important e să nu moară şoptind: nu cred că am avut dreptate să sper vreo clipă că se poate schimba ceva.

31 comentarii:

Anonim spunea...

Creativitatea copiilor. Corect. Prin analogie, un angajat care lucreaza de 4 ani in sistem este mai creativ decat unul care lucreaza de 8 ani. Exceptiile si diferenta o fac ..."neadaptatii".

Anonim spunea...

O ţară a pierdut fiice şi fii. O ţară a pierdut membri macanţi ai vieţii politice şi sociale. Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei care au murit în tragicul accident aviatic din această dimineaţă, în care, alături de preşedintele Poloniei şi de soţia sa, şi-au pierdut viaţa 87 de oameni.

Condoleanţe, Polonia!

MARCOS spunea...

PS.la..PS;
"speranta moare ultima,dar....cine spera mereu,moare......;
Propun doar atat:"DEMNITATE".
Voi reveni in legatura cu cuvintul sacru,"demnitate".

Anonim spunea...

Condoleanţe popporului polonez, din păcate e o criză atât la nivel politic cât şi la nivel bisericesc având ân vedere că Dumnezeu a dat, şi a luat şi din rândurile feţelor bisericeşti , ar trebui să învăţăm de la ei, cum să supravieţuim sunt cu adevărat luptători, ar trebui şi demnitarii noştreii să îi ajute cumva, contează, să fim uniţi, dacă, nu a fost eroare umană , eu tind să cred că cineva a ştiut şi a fost un atentat, grea palmă pentru fiinţa umană,păcat,condoleanţe familiilor acestor ,victime, românii sunt alături de polonezi ân aceste triste momente,.Dumnezeu să-i odihnească

Anonim spunea...

Condoleante sistemului penitenciar ca au murit omenia,bunul simt,speranta si sentimentul de mandrie al apartenentei la o structura militara,au murit toate faptele cu adevarat bune si inclinatiile catre munca ,cinste,adevar.Inapoi ,la vale,mars!

Anonim spunea...

Servesc patria... descurajarii!

Anonim spunea...

Sau cei care pun suflet in ceea ce fac!

pensionar spunea...

stati linistiti,sporul de antena,se da in locul lipsei de cultura ,iar cel de praf pentru ca s-a ales praful.

Anonim spunea...

Masacrul de la Katyn

http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Katy%C5%84

E laudabila atitudinea lui Putyn, care s-a autoinsarcinat cu ancheta si care promite transparenta, atat in timpul, cat si dupa finalizarea anchetei, pentru evitarea scenariilor diversioniste. Sa speram ca nu se va transforma acest nefericit, tragic accident aviatic in carcoteli fara fond, rau-intentionate, pe marginea unui eveniment care oricum va avea efecte politice, militare si de securitate, nu doar in Polonia.

Sunt inimaginabile dimensiunea tragediei si conotatiile emotionale ce decurg din asocierile cu aniversarea evenimentului la care ar fi trebuit sa participe delegatia Poloneza.

Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei tecuti la cele vesnice!

Anonim spunea...

daca Dumnezeu asa a vrut, atunci Dumnezeu sa le ajute polonezilor ,dar sa ne rugam ca acelasi Dumnezeu sa ne ajute si noua pentru ca suntem mai rau decit ei in zilele astea.
Bravos blogger 20.39
Condoleante romanilor pentru pierderea adevarului,a dreptatii, a pretuirii valorii ,a respectului pentru munca aceluia de langa tine ,a competentei si in primul rand a omeniei

Anonim spunea...

Adevărul e că orice suspiciune asupra conducerii Rusiei e îndreptătită, chiar dacă e posibil ca acum să nu fie cazul. Oare Viktor Iuşcenko nu a fost otrăvit de rusi? Nu m-as grăbi să-i acuz pentru tragedia de ieri pe rusi, dar nici să-l laud pe Putin.

Anonim spunea...

Nu acuzăm pe Ruşi,eu nu acuZ pe nimeni,Putin , a dat dovadă de omenie şi solidaritate,e un lucru de admirat.Ân orice caz ân ultimă instanţă, mortul e de vină,dacă de trei ori s-au chinuit să decoleze, credeţi că piloţii nu sunt tot oameni?Dacă ar fi scăpat unul dintre piloţi opinia publică ar fi aflat adevărul,eu de la ipoteza aceasta am pornit când am spus că s-a lucrat la partea electrică a aeronavei,pacat,nu merita nimeni o asemenea soartă, noi, nu suntem judecătorii nimănui să judecăm

Anonim spunea...

"Fiecare dintre noi e ajutat de celalalt in mod providential"
"Fii totdeauna cu Dumnezeu,daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine"

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

"Omul priveste cu spaima furnicarul unde fiinta individuala nu-i decat o piesa care-si repeta functia la nesfarsit,unde pe orizontul perfect circular nu se inscrie nici un 'punct omega'"

Marcos spunea...

Felicitari, 10.04.2010,20:39:00.
In 5(cinci)rinduri, ati cuprins tot ce dorem sa scriu neu in citev pagini.
Multumesc.Dar tot voi reveni cu citeva considertii despre "DEMNITATE".
Pe curind.

Anonim spunea...

Din pacate oamenii buni sunt luati dintre noi, cei rai sunt lasati sa-si faca de cap mai departe. Mi-as fi dorit un avion cu Boc, Ragea, Celmare, Iftinca, Firinel si cativa adjuncti imputerniciti.
Poate data viitoare...

Anonim spunea...

Nu cred că, e cineva atât de ipocrit âncât să dorească a fi demnitarii noştrii fie el şi Boc, cu atât mai mult Firinel, care ştiu că e un om ce gândeşte la rece, oricine putea fi ân locul polonezilor e o vorbă : "să nu zici că nu se ântâmplă niciodată, sau nu dori răul că nu ştii soarta cum e"

Anonim spunea...

ce taree

Anonim spunea...

Daca bagi capul intr-o punga cu gheata cu siguranta gandesti la rece. De atata gandire s-au saturat oamenii in teritoriu. REFORMA!!!!!! Sa incepem cu cei XXX sute din ANP.Nasi, fini, veri, colegi de Academie, pasarici,etc. Va uraste lumea sefilor. Pe bune!

Anonim spunea...

In unitatea noastra acum se fac poze de legitimatii in sacou si cu etichetele de borcane in piept.La Bucuresti si in tara se umbla cu grade pe umar sa cheltuim aiurea niste bani pe schimbarea legitimatiilor ca cineva mai trebuie sa ia ceva comisioane de pe tantalaii sistemului penitenciar.

Anonim spunea...

Pe bune ca suntem alaturi de tine! Pe bune vrem si noi o schimbare! Pe bune ca ne dorim ca sistemul sa aiba fonduri pentru o reforma viabila. Pe bune ca imi urasc sefii pentru cau ajuns sefi! Pe bune ca ma urasc pentru ca nu am emigrat cand trebuia din tara asta de...
FROM BUREBISTA WITH LOVE

Anonim spunea...

Cita profunzime,cita poezie,cita filosofie de viata,sta militianu-n catuse si barza-n cioc,ce maiestrie,ce site,ce gard,ce leopard,ptiuuu sa nu va deochi copilasii mosului,a dat stilul epicurian in voi,nu credeam sa traiesc sa va apuc atat de profunzi,de patrunzatori de academici ,de reformati,de ...nici nu am in minusculul meu vocabular alte gratulari,mestesugari ai vorbelor si incurcatori de ite,oauuuu ce zisesi...nu mai vrem salarii,respect,uniforme,vrem sa va poleiti pe voi pe site-ul acesta de culturalizare fortata si absolut necesara de unde incuba nevoia de mister si consternare in profunzimea sinergiei vorbelor,ca faptelor mai putin,ceata la mal!EMIL CIORAN SPUNEA CA ,DACA NE-AM VEDEA CU OCHII ALTORA,AM UMBLA NUMAI PRIN CANALE.CANALUL PENIFEST E INCA DESFUNDAT SI SOBOLANII ASTEAPTA VIITURA CU DEXUL IN MANA!

Anonim spunea...

Ce poveste de iubire
Are aceasta prevenire.
TIBILICA ACADEL
Si-a asmutit cainii nitel,
Iar acestia il iubesc
Si cu jertfa il cinstesc.
Pe altarul prevenrii
Si pe crucea nemuririi
Sade mandru FIFINEL
Ca-i printul lui FIRINEL.
Iara altii mai cu mot
Au vazut ca FIFI-i hot
Si adera impreuna
La spirala ea nebuna
Inecata in minciuna.
MOCANEL si CLAUDEL,
Onel si Vaedel,
Cateluse crete, brune,
Mandre mesteca alune.
Dar la ziua judecatii,
Rastigniti pe crucea dreptatii,
Toti se vor cai nitel
Ca l-au slujit pe ACADEL
Si-au luat teapa marca FIRINEL

Anonim spunea...

Coleg 19.03

Pozele alea sunt pentru dosarele de personal nu pentru legitimatii. Cica s-au invechit alea din dosare si trebuie actualizate cu chipurile noastre noi. La ce le trebuie nu stiu. Probabil pentru piatra funerara in caz de deces...

Operatiunea "Schimbarea la fata", cum ar zice preotul.

Anonim spunea...

Nenea Iuliu de la DPCT
Am vazut ca erai ofensat la convocare pentru ca lumea te crede ,,imputernicit acadelic,,.De fapt nu asta esti?Poti tu sa ne spui in baza carui CONCURS ai ajuns la DPCT ? Te lauzi ca monitorizezi facturile cu telefoanele de serviciu ale ofiterilor Biroul pentru Prevenirea Criminalităţii şi Terorismului din teritoriu ! Pentru asta esti tu la DPCT ? Stiu ca libertatea de exprimare a opiniilor a fost castigata in 1989,tu ce te crezi-SECURIST? Mai stiu si faptul ca nu prea te omori cu munca in DPCT,ce zici nu vii alaturi de noi in teritoriu sa impingem vantul ?Macar colegului tau de birou ii place sa deseneze cu rosu pe notele muncite de altii-este si asta un fel de a munci ! Promitem ca la urmatoarea convocare lui o sa-i cumparam o carte de colorat ca sa nu se mai planga colegii de el!Singura rugaminte este sa nu mai foloseasca prea mult culoarea rosie pentru ca este primul semn care dovedeste inceputul de paranoia!Tie nenea Iuliu i-ti aducem plastilina-intareste muschii mainii drepte -daca mai ai nevoie!

Anonim spunea...

Nemaipomenit a inceput razmerita in randul oamenilor din DPCT,stati linisti,domnul Stef va iubeste si va va inlocui pe toti cu baieti de la academie care vor fi robotii lui, ca voi v-ati smecherit si stiti deja prea multe,domnul Stef va iubeste muuult si va va scoate de la prevenire fara regrete.Nu va sinucideti,are cine sa va omoare acum.NEMAIPOMENIT.

Anonim spunea...

Mai Filis (13.04.2010, 20:33:00) ai umplut PENIFESTUL cu,,IUBIREA TA,,! Mai lasa-ne!
I-ti recomand cartea ,,Mantuirea de dupa CUMPLITA Ratacire,, a lui Pavel Corut ! Poate mai ai o sansa ,tu si spirala ta !

Anonim spunea...

@13.04.2010, 19:43:00

Stimate coleg,

Pentru detalii referitoare la capacitatile intelectuale/profesionale precum si modalitatea prin care am ocupat functia, te rog sa ma contactezi.

Referitor la "impins vantul" prin ANP, intrucat este o activitate extenuanta pentru mine, te invit sa vi sa ma ajuti macar o luna.

Iar daca ai drum prin Bucuresti, chiar te rog sa-mi aduci un guguloi de plastelina.

Cu stima,

Iuliu OANA

Anonim spunea...

pt. anonimul de la ora 19.43 şi 21.50, "î-ţi" se scrie îţi .cred că tot aşa de bine scrii şi notele tale de siparez

Anonim spunea...

Sa traiasca DOMNUL STEF MARIUS care mai are putin si desfiinteaza singur DPCT.

Anonim spunea...

Domnule Iuliu OANA

Mai ai putina rabdare ca dupa ce se daefinteaza DPCTul te vor cauta multi colegi din ANP prin teritoriu si sigur vor vedea ce capacitati profesionale ai TU !Fac pariu ca o sa te orientezi cate un birou,dupa cum se vede nu-ti prieste la OPERATIV!Nu stiu cu cine te certi aici dar mai lasa GREATA de o parte ca nu esti nascut sa fii imparat!