La manipulare, inainte!

Din cand in cand, constant in orice caz, apare pe blog cuvantul manipulare. De fapt este o atentionare, cititorii nostri sunt avertizati sa nu se lase dusi de nas in folosul personal al autorilor. Ultima oara, atentionarea asta a aparut chiar in saptamana premergatoare Pastelui, cand tocmai indemnasem la modestie si generozitate. Asa s-a nimerit!

Cititorul cu pricina avea insa dreptate, exista manipulare, suntem cu totii manipulati intr-o forma sau alta , intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de rezistenta si exprienta de viata a fiecaruia dintre noi. Cel mai usor lucru este sa inghiti pe nemestecate, sa nu te caznesti adica sa mesteci cu propria ta minte, noianul de informatii care, vrand nevrand, iti asalteaza urechile.

Sa incepem cu lucrurile marunte, eu de exemplu, cumpar de ani de zile o anumita marca de pasta de dinti. Evident, la baza alegerii mele a fost o reclama comerciala. Nici macar una savuroasa sau inteligenta, dar una suficient de insistenta incat sa-mi intre pana la urma in memorie. N-am nicio indoiala ca pasta asta de dinti nu e una mai cu mot decat altele dar mi-e pur si simplu lene sa-mi schimb obiceiul.

Lucrul asta se intampla in fond si cu noi lucratorii de penitenciare, ne este pur si simplu lene sa ne schimbam obiceiurile!

De exemplu, obiceiul de a-i zambi cu dragalasenie celui mai puternic, sau de a-i canta in struna, chiar daca nu are dreptate, chiar daca in realitate nu dai doi bani pe el. Oricat de neplacuta ar fi obedienta, rezultatul este de regula garantat, iti face viata mai usoara. Sau obiceiul de a pune intr-o lumina proasta un coleg plin de elan si bune intentii. Oricat de neplacuta ar fi delatiunea, rezultatul este garantat, nu risti sa-ti pierzi pozitia sau eventualele avantaje, amenintate fie ele si virtual.

Reclama asta cu delatiunea si obedienta nu apare la televizor, lectia cea mai importanta se preda acasa, acolo unde tatal sau mama te bat la cap in fiecare zi sa taci din gura, sa pleci capul, sa te faci folositor, sa sezi frumos si sa-l asculti pe cel mai batran sau pe cel mai puternic, chiar daca face rau sau spune prostii.

Cititorul nostru, cel preocupat de manipulare, v-ar putea atentiona de aceasta data ca incerc sa va starnesc impotriva sefilor si pun eventual de-o revolta in sistem. Cea de a doua varianta, adica indemnul la respect, indemnul de a fi politicos dar ferm, atunci cand abuzul sau nedreptatea devin obicei, nu este luata in calcul. Omisiunea asta se face cu sinceritate si pe buna dreptate, altfel cum ar suna sa-i raporteze sefului ( care trebuie sa auda intotdeauna numai ceea ce-si doreste!) in loc de astia, cu blogul, agita spiritele si urmaresc ei ceva, astia cu blogul au totusi dreptul la opinie, chiar daca opiniile sunt diferite!

Altfel, pentru linistea tuturor cititorilor, vrajba dintre ANP si unitati, sefi si subalterni, birouri si operativ, agenti si ofiteri, femei si barbati, tineri si varstnici, lucratori si detinuti si asa mai departe, a existat intotdeauna! Ecourile inregistrate pe blog nici n-o diminueaza si nici n-o amplifica, o fac doar ceva mai trista!