Eu, statul

Exista doua categorii de taximetristi. Tacutii si vorbaretii. Pe tacuti ii simti inca de la inceput, chiar din momentul in care deschizi usa si te asezi pe scaun, dupa mormait, dupa faptul ca nu-ti arunca nici macar o singura privire, dupa greutatea cu care invart volanul, ca si cum ar cara masina pe umerii lor. Zilele trecute am nimerit insa un taximetrist vorbaret, in zece minute, a trebuit sa aud pe unde a lucrat mai inainte, pe unde locuieste si alte detalii despre cum si-a schimbat gresia in baie sau despre casatoria copiilor.

In cazuri de genul asta n-ai nicio alta alternativa, esti nevoit sa asculti pana la capat, oricat de plictisitor ar fi. La un moment dat insa, ceva mi-a atras atentia. Omul povestea despre armata si despre faptul ca fuga lui Pacepa din tara, i-a prelungit stagiul la doi ani. In loc sa se libereze toamna, s-a intors acasa vara. Trebuie sa fi fost foarte suparator, l-am compatimit eu fara nicio vlaga. A nu, m-a asigurat taximetristul, stiti cum e, daca esti inteligent te descurci oriunde, pe vremea aia cel mai usor se rezolva cu Kent-ul, era 21 de lei pachetul, il luai de la studentii arabi si cu Kentu' faceai minuni. Pe urma, pentru lucrurile mai serioase apelai la cunostinte, la pile.

Nu usurinta cu care un pachet de Kent deschidea usile si inmuia vigilenta superiorilor comunisti, m-a trezit din amorteala ci cuvantul inteligenta. Asadar, in acceptiunea multor romani, (a celor mai multi?!) a fi inteligent nu inseamna a avea o intelegere profunda a lucrurilor ci a te descurca, a te strecura, a avea abilitatea de a obtine tot felul de avantaje, fara nicio munca, fara niciun merit real.

Din punctul de vedere al acestui gen de impostori, pentru ca despre asta este vorba, omul muncitor si serios este un mare prost, un mare fraier. Nu mi-aduc aminte decat din filmele comuniste de propaganada, despre ce faceau oamenii onesti si muncitori, pe vremea aia, cert este ca mai degraba n-ajungeau in functii inalte. In vremurile noastre insa, cei mai multi oameni inteligenti si seriosi par sa se indrepte spre zona privatizata sau spre alte zari mai albastre. De altfel, toata lumea admite ca la patron se munceste, pe cand "la stat" se freaca menta (niciodata n-am inteles de unde vine expresia asta, poate de la fostii nostri sefi, turcii, care obisnuiau sa-si petreaca viata lenevind si ingurgitand mari cantitati cu ceai de menta proaspata).

In acelasi timp insa, daca "la stat" nu s-ar munci de loc, daca toti bugetarii ar fi "inteligenti", este de presupus ca nicio institutie publica nu s-ar putea mentine la suprafata. De vreme ce institutiile astea functioneaza totusi, chiar si asa cu lipsurile si neajunsurile binecunoscute, nu putem trage decat o singura concluzie, aceea ca un anume procent dintre bugetari, este reprezentat de toti prostii care muncesc si in locul "inteligentilor".

Din pacate, "statul" nu este o notiune abstracta, sau un sac fara fund, statul suntem noi toti si cand pacalim, ne pacalim pe noi insine, basca generatiile viitoare, altoite in aceleasi obiceiuri proaste. Si in timp ce ma gandeam cu amaraciune, la toata povestea asta, inregistram fara nicio satisfactie, naduful si injuraturile taximetristului la adresa muncitorilor care n-au reparat drumurile cum trebuie, la adresa politistului care se plictisea in intersectia napadita de masini, la adresa altor soferi care se "strecurau" in trafic si asa mai departe.