Doina Jela a publicat la un moment dat (1999) cartea cu titlul "Drumul Damascului". Nu este o carte obisnuita, este confesiunea unui tortionar, pe numele lui Frant Tandara. Frant asta ar fi putut sa taca dupa 1989, asa cum au tacut toti ceilalti tortionari din inchisorile comuniste. Surprinzator insa, el a vrut sa vorbeasca.
.
Evident, nu intentionez sa fac o trimitere directa la penitenciarele de astazi, indiferent din ce parte am privi lucrurile, diferentele sunt enorme si ceea ce am castigat intre timp, in materie de executare a pedepselor, este indiscutabil. Revelator pentru societatea romaneasca insa, este ceea ce s-a petrecut in mintea tortionarului imediat dupa 1989. Pentru ca Frant Tandara a asteptat sa fie tras la raspundere si nu l-a intrebat nimeni nimic:
"Puterea actuala putea sa faca ceva mai bine. E foarte neputinciosa. Eu ma asteptam la mai mult, adica, cand dupa alegeri, in '93, alegerile fusesera in martie '92, si am vazut ca nu se schimba... Daca nu se schimba nimic, zic, ce sa mai astept sa vina cineva sa ma intrebe, ma duc eu sa le cer sa ma traga la raspundere. Ca cineva trebuie tras la raspundere, nu? Hai sa marturisim, ma! - am spus celorlati tortionari ca mine. Mi-au spus, ca ce, ei nu sunt nebuni ca mine, au copii de crescut, mi-au spus, fugi ma de-aici, ca se intoarce roata !"
Roata nu s-a mai intors, dar nici "Drumul Damascului" nu trece prin Romania- spunea cu amaraciune un eseist - personajul cartii cauta de ani si ani un suflet, un preot, un tribunal in fata caruia sa marturiseasca despre oroare, contribuind in felul sau la insanatosirea sufletelor noastre bolnave de oroare.
Dezamagirea mea, dupa patru luni de asteptare de la instalarea actualei echipe, a fost foarte mare. A fost pe masura convingerii ca lucrurile vor intra pe un fagas normal. N-au intrat, ne-am intors la "normalitatea" in virtutea careia sunt sacrificate cu buna stiinta principii, idealuri.
Dezamagirea mea, dupa patru luni de asteptare de la instalarea actualei echipe, a fost foarte mare. A fost pe masura convingerii ca lucrurile vor intra pe un fagas normal. N-au intrat, ne-am intors la "normalitatea" in virtutea careia sunt sacrificate cu buna stiinta principii, idealuri.
.
N-am nicio indoiala ca actualii, ca si toti fostii de altfel, au in felul lor cele mai bune intentii si deplina convingere ca deciziile lor sunt, daca nu ortodoxe intotdeauna, in orice caz folositoare sistemului penitenciar. In realitate, cu exceptii care intaresc regula, nici fostii si nici actualii nu pun niciodata mai inainte interesele sitemului penitenciar. Pentru ca nu sunt in stare, pentru ca mai degraba confunda propriile nevoi cu interesele sistemului.
Nimic din ceea ce se intampla astazi nu este nou sub "soarele" penitenciarelor, intotdeauna lucrurile "s-au aranjat", intotdeauna au fost comise nedreptati, intotdeauna au existat decizii fara noima, decizii prostesti si, dupa stiinta mea, cea mai grea pedeapsa care a "cazut" pe capul nepriceputilor si neputinciosilor a fost pensia imbunatatita. Si cum nimeni nu este vreodata tras la raspundere si cum asa s-a pomenit dintotdeauna sistemul, cum sa inteleaga vinovatul cu ce a gresit, ca urmare cui si de ce mai ales sa-si ceara prosteste iertare?!
In fine, zilele acestea toata lumea a fost cu ochii pe America, unde un american de culoare a castigat alegerile. Pana ieri, asa ceva ar fi fost imposibil! Ei au ales, noi avem de ales si cand fac trimiterea asta la alegere nu ma gandesc neaparat la viitoarele noastre optiuni politice, ma gandesc la evolutia acestui sistem care este obligatorie, care sta la indemana fiecaruia dintre noi. Chiar daca astazi pare atat de putin probabil.
Nimic din ceea ce se intampla astazi nu este nou sub "soarele" penitenciarelor, intotdeauna lucrurile "s-au aranjat", intotdeauna au fost comise nedreptati, intotdeauna au existat decizii fara noima, decizii prostesti si, dupa stiinta mea, cea mai grea pedeapsa care a "cazut" pe capul nepriceputilor si neputinciosilor a fost pensia imbunatatita. Si cum nimeni nu este vreodata tras la raspundere si cum asa s-a pomenit dintotdeauna sistemul, cum sa inteleaga vinovatul cu ce a gresit, ca urmare cui si de ce mai ales sa-si ceara prosteste iertare?!
In fine, zilele acestea toata lumea a fost cu ochii pe America, unde un american de culoare a castigat alegerile. Pana ieri, asa ceva ar fi fost imposibil! Ei au ales, noi avem de ales si cand fac trimiterea asta la alegere nu ma gandesc neaparat la viitoarele noastre optiuni politice, ma gandesc la evolutia acestui sistem care este obligatorie, care sta la indemana fiecaruia dintre noi. Chiar daca astazi pare atat de putin probabil.
6 comentarii:
Nu numai ca nu-si cer iertare, dar se intorc si sunt pusi la loc de cinste. Miercuri e prima sedinta a Consiliului Consultativ. Vine si Vaduva, ieri se pliimba prin ANP si Binisor.
E frumoasa fraza de incheiere, Admin, schimbarea trebuie sa vina din noi. E foarte greu Trasaturile de personalitate (negative sau pozitive) se amplifica intr-un penitenciar, se caricaturizeaza.
Pentru cei care "dau suturi" in blog>
evolutia vizitatorilor unici ai blogului pe luni>
http://stat.trafic.ro/stat/penifestblogspot/vizitatori/absolut-unici-luna/#stat
Vaduva si Binisor? Hmmmm.....ma intreb cum ar reactiona daca in fata ANP-ului i-ar astepta luni dimineata,toti cei carora le-au facut nedreptati......
nedreptati au fost, sint si vor fi
la mj,la anp, la unitati, ...
Daca tot ati pomenit de consiliul consultativ haideti sa birfim putin,in ANP exDGP este si a fost intotdeauna in mare trend sa birfesti.La Arad ieri 07.11.2008 la ora 04 s-a dat alarma,cea mai mare parte a salariatilor s-au prezentat la unitate in cele 90 de minute regulamentare,am fost adunati pe platou in curtea sectorului administrativ,asezati in careu[nu am mai stat in careu de cind eram elev de liceu ]si domnul director ne-a vorbit despre exercitiul de alarmare care are trei parti cu ambele miini in buzunarele pantalonilor costumului civil in care era imbracat,am fost tinuti toata unitatea in picioare in frig mai bine de 60 de minute pe platou ca sa ne jucam de-a evadarea observata,trimisi agenti prin oras [care au speriat politia de la circulatie] care nu fusese informata],cind exercitiul s-a inchiat au fost anuntati aproximativ 70% din cei trimisi in raspindiri,ceilalti au venit dupa ce au intrebat ei la unitate ca au vazut colegi care isi duceau copii la scoala,asa au aflat ca exercitiul s-a incheiat de ceva vreme?!Va marturisesc sincer ca toti cei care lucram la penitenciarul Arad de mai multi ani il parafrazam in gind pe Eminescu zicind:unde esti tu Bucur Doamne,l-am regretat sincer pe domnia sa,desi are dublul virstei actualui director niciodata in fata nici unui salariat nu a avut o asemenea atitudine sfidatoare.
Oare câţi dintre noi, dacă am fi lucrat acum 50 de ani în sistemul penitenciar, am fi fost torţionari? Dar câţi dintre noi, dacă am fi ajuns şefi la ANP, am fi rezistat tentaţiei de a face exact ceea ce fac cei pe care-i tot criticăm acum? Este adevărat, sistemul penitenciar a evoluat foarte mult, dar mai are încă mult până la decenţă. Tentaţia de a profita că ai o cheie în mână şi de a-l face să aştepte pe cel care nu are acea cheie e o tentaţie de torţionar. Nu mai poţi să torturezi, dar ia să profiţi şi tu puţin ca să-ţi hrăneşti orgoliul bolnav şi să dai pe afară de important ce eşti. Am dat exemplu un om cu o cheie, dar nu e vorba doar de supraveghetorul de pe secţie, ci de fiecare dintre cei care, dintr-o poziţie mai înaltă sau mai joasă, profită de micul avantaj conjunctural pe care-l au doar pentru a-şi afirma importanţa.
Trimiteți un comentariu