Între particula lui Dumnezeu şi criza de pe Wall Street, propun să vorbim despre nimic. Între încălzirea globală şi alegerile din noiembrie, propun să vorbim despre nimic. Nimicul acesta este alcătuit din oameni de nimic, relaţii de nimic, hârtii de nimic, eforturi de nimic, rezultate de nimic, sistem de nimic. Nimicul acesta ne domină viaţa, ne tulbură somnul şi ne otrăveşte încet.
.
Nimicul acesta ne ocupă tot timpul, ne face să ne simţim importanţi şi ne plăteşte impozitele la stat. Este micul sau marele nostru univers, din care nu mai putem sau nu mai vrem să ieşim. Fie că ne turteşte orgoliile sau ne umflă muşchii, nimicul acesta - ce ironie! - ne ţine prizonieri. .
Pe numele lui de botez ştiinţifico-preţios sistemul penitenciar, nimicul elogiat mai sus, se ocupă cu nimic! Nici nu e de mirare! Mare parte din cei ce suntem angrenaţi în acest sistem considerăm că ne epuizăm resursele fizice şi psihice pentru oameni de nimic – fie că sunt în spatele uşilor zăvorâte, fie că sunt colegii, colaboratorii sau şefii noştri.
.
Pentru cei din prima categorie am decretat că nu putem face nimic, câtă vreme familiile, statul sau extratereştrii nu vor să facă nimic! Însă, dacă suntem întrebaţi, nimicul capătă formă şi nume şi devine ”reinserţie socială şi ţinere în custodie”, iar oamenii de nimic se transformă în „persoane private de libertate” sau pepelei, pentru cunoscători.
.
Dacă n-am fi atât de indulgenţi cu ipocrizia noastră, am recunoaşte că ne cam plictisim nefăcând nimic. Că tonele de hârtie consumată aiurea, chipurile pentru pepelei, nu rezolvă nimic.
Dacă n-am fi atât de indulgenţi cu ipocrizia noastră, am recunoaşte că ne cam plictisim nefăcând nimic. Că tonele de hârtie consumată aiurea, chipurile pentru pepelei, nu rezolvă nimic.
.
Dacă am fi oneşti cu noi înşine, am recunoaşte că nici nu ar trebui să ne pierdem timpul într-un loc în care nu se întâmplă nimic. E suficient să încuiem porţile şi să plecăm. Cu noi sau fără noi se va întâmpla fi acelaşi lucru: nimic! Iar şefii şi şefuleţii ar pleca şi ei acasă, nu ar mai exista concursuri, minciuni sau orgolii. Nici măcar acest blog.
Dacă am fi oneşti cu noi înşine, am recunoaşte că nici nu ar trebui să ne pierdem timpul într-un loc în care nu se întâmplă nimic. E suficient să încuiem porţile şi să plecăm. Cu noi sau fără noi se va întâmpla fi acelaşi lucru: nimic! Iar şefii şi şefuleţii ar pleca şi ei acasă, nu ar mai exista concursuri, minciuni sau orgolii. Nici măcar acest blog.
.
Etichete Technorati: penitenciar
23 comentarii:
Sa intelegem ca e o institutie depasita? Nasol moment.
Bun articol si in acord cu vremurile. Pe mine m-au cam desumflat asazisele concursuri. Mai bine ii numeau si gata. Daca ne tot furam caciula n-o sa ajungem nicaieri. Cum credeti ca o sa concuca un individ care a ajuns sef prin aranjamente de culise? La fel. Poate chiar mai rau. Parsivismul asta intra in sange multora.
Sunt foarte multe adevaruri in articolele postate pe blog in ultima perioada.
As dori, totusi, sa spun ca trebuie sa existe un echilibru in atitudinea noastra. Dezamagirea, renuntarea, complacerea in aceasta situatie nu face bine nimanui. Poate doar celor care se bazeaza pe asta.
Poate ca suna desuet si naiv ce spun, dar noi NU lucram pentru sefi, lucram pentru respectul fata de profesiile noastre si fata de principiile cu care am fost de acord atunci cand ne-am angajat.
Sigur ca absolut orice e afectat de relatiile de munca (cu sefi, colegi, samd), dar trebuie sa invatam sa le spunem cand nu suntem de acord cu ei, in mod civilizat si direct.
Nimic nou pe frontul penitenciarelor. La vremuri noi tot cu vechiturile pe cap ramanem.
Anonimul din 24.10 ora08:49 ai dreptate lucram pentru respectul fata de profesiile noastre dar care este respectul trezit de profesionistii unui sistem care in afara si in interiorul lui este perceput ca" o balta puturoasa"in care obiectul muncii sunt oameni cu o vina dovedita fata de societate si angajatii sunt perceputi fie ca tortionari,fie ca o increngatura de mafioti instalati acolo pe criterii de P.C.R.[pile,cunostinte si relatii]??Cind este atit de evident ca asa zisele concursuri sunt de fapt un alt fel de manevre de relatii politice si de rudenie cum sa inspiram respect pentru profesiile noastre ,cind noi insine nu simtim alceva decit un gust AMAR la fiecare speranta care ne moare in fasa cum sa fim eficienti si bun profesionisti??Recunosc toate aceste manevre de culise amplificate de rautate a carei motivatie nici macar nu o gasesc imi da depresii pe care le depasesc din ce in ce mai greu cu fiecare an care trece si de la care am avut asteptari ce mi-au fost iar si iar neimplinite.
Pt Aclepios
Ai dreptate, pe fond, si pe mine ma deprima manevrele de culise si faptul ca suntem dezamagiti succesiv de toate conducerile. Asa este, imaginea ne-o facem noi singuri, dar cred ca cei care avem si alte alternative (pt ca bunii profesionisti au si alte alternative) trebuie sa punem piciorul in prag si sa ne spunem raspicat punctul de vedere.
Stiu ce vei spune, cu cat pleaca mai multi incomozi, cu atat se vor bucura masluitorii mai mult.
Raul castiga teren pentru ca binele s-a nascut timid. Cica se aplica si la oamneni. Si eu sunt dezamagit, dar nu cred ca asta e solutia. De ce sa fugim?
Raul NU exista! E absenta Binelui. asa cum intunericul e absenta luminii, iar frigul e absenta caldurii. Nu sunt cuvintele mele, sunt ale lui Einstein.
Corect cu cit pleaca mai multi incomozi cu atit se bucura masluitorii mai mult,in plus plecarea este perceputa de cele mai multe ori ca o fuga lasa si nu ca un act de profesionalism,personal si eu accept aceasta perceptie in cele mai multe situatii,prefer asumarea responsabilitatii chiar si atunci cind am avut de suferit pentru asta,sunt un fan al lui Don Quihote apreciez efortul depus chiar daca rezultatele nu se vad intotdeauna.
urmariti presa cateva zile de aici inainte, veti vedea ceva traznet despre regia autonoma multiproduct... se va lasa cu dezvaluiri macabre care ar putea sa se lase cu capete taiate
Nu e locul aici pentru asta dar...
se pare ca au fost aprobate cele 50 de procente la invatamant. Sa-mi fie iertata opinia, dar cum la 16 ore pe saptamana, cu "interesul" si "calitatea" manifestata in prezent de cadrele didactice, pot lua mai mult decat majoritatea?! Nu am nimic cu munca remunerata pe masura, dar aici nu-mi pare cazul. Cunosc invatamantul, am lucrat si eu, am prieteni apropiati in invatamant...pe care atunci cand ii informam (in urma multiplelor plangeri de bani) despre posturi vacante in penitenciar strambau din nas la greu si-mi spuneau ca "nu, nici chiar asa, ca e bine unde sunt, e LEJER".
Si tot aceeasi bani ii vor primi si pe vacanta de vara?! Cu siguranta. Timp in care vor lucra din greu!
Poate ca n-as gandi asa, daca s-ar face invatamant de calitate, dar 75% dintre profesori nu fac educatie, ci doar o prezenta la clasa cu citarea unor informatii, care de multe ori e si aceea eronata sau depasita.
"Raul NU exista!"
Daca Dumnezeu ne spune "Eu sunt Cel ce Sunt.", diavolul ne spune "Eu sunt cel ce nu sunt.", adica "Stati linistiti, eu nu exist, deci Iadul nu exista, prin urmare nimic rau nu vi se poate intampla." Raul exista si lucreaza daca nu lasam Binele sa ne inunde, asa cum paduchii iau cu asalt capetele nespalate, microbii altereaza mancarea lasata la intamplare, cariile distrug lemnul netratat, buruienile afecteaza culturile neplivite, deprinderile proaste distrug omul etc. Sunt de acord ca acolo unde este Binele, Raul nu mai are loc, dar el incearca, incearca si asteapta sa-si faca loc. Mai sunt de acord ca Raul poate fi alungat de Bine. Binele ne bate la usa si asteapta sa-i deschidem. El ne iubeste. Raul asteapta o fisura ca sa ne sparga usa. Sa nu ne amagim ca nu exista! Sa fim constienti de existenta Binelui si a Raului si sa alegem in fiecare clipa BINELE!
Pt. 15.56:
Vrei sa ne jucam de-a "oul sau gaina"? Doar stii bine ca invatamantul a fost subfinantat. Prin urmare, foarte multi profesori buni (sau posibili buni profesori) s-au orientat spre alte domenii (inclusiv spre sistemul penitenciar). Ce a ramas in invatamant? Mai sunt cativa profesori dedicati si multi ratati. Spui ca nu e corect ca acesti oameni sa aiba salarii marite? Dar ce e corect? In sistemul penitenciar inca sunt salarii destul de mari in comparatie cu alte domenii (stiu ca voi fi hulit). Cati ratati sunt printre noi? Cati neaveniti nu primesc salarii pe care nu le merita? Prin urmare, nu e corect sa punem problema asa. Mai bine sa ne gandim ca in sistemul de invatamant isi fac scoala copiii si nepoteii nostri. Au nevoie de profesori buni. Pentru asta e nevoie ca salariile profesorilor sa fie mari. In acest fel, oamenii buni vor migra spre invatamant. Eu ii tin pumnii invatamantului romanesc si sper ca loazele care ne conduc sa nu se mai razbune pe profesori.
sunt convins ca salariile mai mari nu-i vor face profesionisti. si asta se aplica si in penitenciar.
ca atunci magistratii din sistemul nostru ar trebui sa fie absolut perfecti.
Articolul exprima ceea ce simtim multi dintre noi in momentele de sinceritate depresiva (o fi pleonasm in sistemul penitenciar?)si sunt de acord ca asa e in mare, dar nu sunt de acord cu exprimarea: "ne cam plictisim nefăcând nimic." Eu cred ca ar fi fost corect sa scrie "ne-am saturat sa facem nimic". De ce? Pentru ca noi facem, ne zbatem sa facem nimic. Ar fi mult mai simplu daca n-am face nimic. Atunci am sti ce am avea de facut. Ne-am apuca de ceva, dar asa noi facem nimic si nu stim ce altceva am putea face. Sau stim ce, dar nu stim cum. Sau stim cum, dar nu reusim sa producem altceva decat nimicul. Ei, acum ca am scris asta, parca zvacneste ceva in mine. N-o fi chiar nimic, poate ceva-ceva tot om fi sadit noi, dar am facut-o din resurse personale si nu pentru ca lucram intr-un sistem prosocial.
Si totusi...
...daca un om invata sa scrie in penitenciar,
...daca un alt om si-a dat seama ca a gresit si, dupa liberare, si-a gasit locul in familie si in comunitate,
...daca un alt om si-a regasit credinta,
...daca un alt om si-a completat studiile si formarea profesionala si apoi si-a gasit un loc de munca,
...daca pe un alt om l-am pus macar o data pe ganduri,
...daca un alt om s-a simtit pentru prima data respectat atunci cand i-am vorbit,
...daca un alt om s-a simtit inteles cand mi-a vorbit,
...daca un fost criminal a renuntat sa mai comita infractiuni,
...daca ceva bun a ramas in mintile si in sufletele celor pe care i-am intalnit...
Daca macar cateva din toate acestea s-au intamplat, se cheama ca s-a realizat o bresa in nimic. Sa nu ne mai batem capul cu tot ceea ce nu fac ceilalti, sefi, subalterni sau colegi! Important este sa facem noi cate ceva. Bucuria se va sadi in inimile noastre.
P.S.: Nu "spun" ca eu le-am facut pe toate acestea, dar sunt sigur ca macar unii dintre cei care citesc articolele si comentariile le-au facut. Deci, dragi colegi, nimic se poate risipi.
Teme-te de tine cand crezi ca ai tot timpul dreptate, anonimule care crezi ca esti singurul care merita un salariu mare! Nu confunda magistratii cu profesorii! Magistratii au si motivatia puterii pentru a ajunge acolo sus. Din pacate, prea des.
Catre anonimul de la 17.18:
Tipic: Sword a scris despre nimicul nostru, iar noi aruncam nimicul in curtea invatamantului. Sunt si la noi probleme? Bineinteles, sunt de vina magistratii. Isi pune cineva problema daca isi merita salariul?
Ma intreb de ce minimalizati "efectul" blogului si "nimicul penitenciar". Am avut o mare surpriza citind pe-aici, inafara de faptul ca in sfarsit am mai aflat si noi cate ceva in mod oportun nu a saptea zi dupa scripturi, pentru ca secretomania inca mai troneaza pe la anp, mai afla lumea ca prin sistem mai sunt si oameni instruiti (...si nu in sens de "sa traiti sefu`)care au simtul adevaratelor valori.
Modul in care s-a exagerat cu "menirea penitenciarelor" in tot felul de strategii si planuri sforaitoare te face sa crezi ca intr-adevar suntem un "nimic".
De fapt suntem o realitate cruda...indiferent ce ar face societatea si cat de savant am aborda reinsertia, efectul va fi tot in procent f mic. Daca ar fi asa simplu nu ar mai fi nevoie de atatea gratii ...ci doar de programe.
Ce o tot dati in filozofii ieftine? Hotii sint tot hoti, sefii profita cit pot, iar noi, tot bataiai la putere. Daca esti jupin, hotu e si el cuminte. Cu japca. Lasati jigodiile alea! Noi cind mai sintem bagati in seama? Salariile sint de rahat, puscaria trage de noi si voi faceti filozofie.
Sword, unde esti? Sper ca nu te-ai sinucis, frate.
ASTEPTAM SOLUTII DE LA CONSILIUL BATRANILOR!NU VA FACETI GRIJI!BALA A PUS CODUL ROSU SISTEMULUI PENITENCIAR!SI PTR ASTA VOM SPUNE:UITE-L PE BALA,NU MAI E BALA!IAR DESPRE SALARII SUNT MICI,IN RAPORT CU MUNCA SI RISCUL IN EA SI IN AFARA EI!CE ZICI DACA NU AR FI NORMA DE HRANA SI SPORURILE,ALEA PUTINE CATE SUNT?
Cand, oare, vom avea si noi un concurs adevarat, fara interventii de tot felul?As avea si o intrebare, stie cineva ceva de Bogdan Costas, inca mai are pile?
Trimiteți un comentariu