Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Daniel Morar, se află printre finaliştii pentru premiul "Europeanul Anului", fiind nominalizat la categoria "Inspiraţia anului", "pentru că a ridicat lupta anticorupţie la un nivel înalt", se arată pe site-ul revistei European Voice (publicație a trustului The Economist*).
.
La aceeaşi categorie cu Daniel Morar, "Inspiraţia anului", se află şi omul de afaceri George Soros, "pentru că a susţinut drepturile şi reintegrarea romilor în Europa". Ceilalţi doi finalişti la această categorie sunt Lyn Evans, coordonatorul generatorului de particule din Geneva şi Katrine Camilleri, director adjunct al serviciului de refugiaţi din Malta.
La aceeaşi categorie cu Daniel Morar, "Inspiraţia anului", se află şi omul de afaceri George Soros, "pentru că a susţinut drepturile şi reintegrarea romilor în Europa". Ceilalţi doi finalişti la această categorie sunt Lyn Evans, coordonatorul generatorului de particule din Geneva şi Katrine Camilleri, director adjunct al serviciului de refugiaţi din Malta. O altă categorie este "Politicianul naţional al anului", unde printre finalişti se numără preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy şi cel al Serbiei, Boris Tadici, precum şi premierul polonez Donald Tusk.
Pentru titlul "comisarul anului" sunt nominalizaţi Meglena Kuneva, comisarul de origine bulgară care supervizează protecţia consumatorului, "pentru eforturile de a adapta drepturile consumatorului la economia digitală", estonianul Siim Kallas pentru înfiinţarea registrului lobbyiştilor şi expunerea beneficiarilor fondurilor UE, precum şi comisarii mediului, agriculturii şi concurenţei.
La categoria "Europarlamentarul anului" candidează cinci deputaţi din Marea Britanie, Franţa, Finlanda, Germania şi Luxemburg.
Pentru titlul "Oficialul UE al anului" sunt listaţi Catherine Day, secretarul general al Comisiei Europene, Jonathan Faull, directorul general pentru justiţie, Wolfgang Ischinger, fostul mediator UE între Serbia şi Kosovo, Ilkka Laitinen, directorul agenţiei de management al frontierelor Frontex şi Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene.
Toţi aceşti finalişti sunt în cursă pentru titlul "Europeanul anului", care în 2007 a fost obţinut de preşedintele Lituaniei, Valdas Adamkus. Printre premianţii de anul trecut s-au mai numărat Angela Merkel, Arnold Schwarzenegger şi Gary Kasparov.
Votul pentru Europeanul Anului 2008 este deschis online, începând cu joi, 25 septembrie şi poate fi accesat la adresa http://www.europeanvoice.com/page/evawards-user-vote/788.aspx**.
Gala decernării premiilor va avea loc pe 2 decembrie în Palatul Bursei din Bruxelles, evenimentul aflându-se sub înaltul patronaj al premierului belgian Yves Leterme.
Sursă: Newsin
* The Economist este o revistă financiară din Marea Britanie. Revista a fost înfiinţată în anul 1943 de către James Wilson, un pălărier din oraşul Hawick, Scoţia. Acesta credea în comerţ liber, internaţionalism şi interferenţă minimă din partea guvernului în ce priveşte afacerile. În prezent (iunie 2008), tirajul revistei este de 1 milion de exemplare, din care mai mult de 80% este distribuit în afara Marii Britanii. Tirajul din Statele Unite ale Americii se ridică la mai mult de jumătate din totalul exemplarelor tipărite. Majoritatea articolelor din The Economist nu sunt semnate. Din anul 1928, jumătate din acţiuni sunt deţinute de Financial Times, iar restul de un grup de acţionari, din care o bună parte sunt în conducerea companiei. (http://ro.wikipedia.org/wiki/The_Economist)
** Pentru a vota, trebuie sa completati campurile de la inceputul paginii. Adresa de e-mail trebuie sa fie valida. Dupa exprimarea optiunilor si votul propriu-zis, va fi generat automat un mail catre dumneavoastra. In mail veti avea un link prin care veti confirma votul.
10 comentarii:
Vezi Huginn, nu ti urmezi "retinerile".
Daniel Morar si....eveniment!
Sa intelegem ca sint exceptii?
Si la subiect....unde sint coruptii lui Morar? pence nominalizare? numa dosare politichie si cu tinta !
In penitenciare ppl care au furat ...o duda! si afara "marii afaceristi".
:-) Cred ca ati gresit putin tinta. Nu eu am postat articolul. Dar, daca vreti sa stiti ce a facut Morar si ce nu a facut va recomand http://www.pna.ro/.
ptr. anonimul de la 02.08
Nu este cam expirata problema, Praja este liberat din 20.05.2008 unde ai stat pina acum 4 luni??!!!
Fragmente dintr-un articol despre Daniel Morar aparut intr-o editie din august 2008 in “The Economist”, pentru cei ce nu pot accesa revista online:
Why Daniel Morar deserves the West’s support
Corruption in Romania is a hot topic as the government decides whether to renew the mandate of Daniel Morar (pictured), chief prosecutor of Romania’s anti-corruption agency. His supporters see him as a valiant scourge of high-level corruption; his opponents think he is an incompetent stooge pursuing political vendettas.
Below are the five common—but FLAWED—arguments against Mr Morar:
1. First: the West is no better and its criticisms are hypocritical.
Certainly since the collapse of communism the ethical underpinnings of the western system have steadily crumbled. The Europe of Gerhard Schröder and Silvio Berlusconi has little authority to condemn anybody.
But the worst features of old Europe should hardly be a model for anyone. Italy’s economy is in a terrible mess; Germany has been nobbled by Russia. And Romania, as a much poorer country, cannot afford bad government. It has a once-in-a-lifetime chance to catch up the lost decades of communist rule and that depends largely on billions of euros from the taxpayers of the richer part of the continent. Corruption endangers that.
2. The second argument is that Mr Morar has made no difference. Corruption is just as bad as it always was.
Again, there is a grain of truth in that. But to be fair, dealing with that is not Mr Morar’s job: his prosecutors are supposed to go after high-level corruption, not day-to-day sleaze. His lack of results is notable, but hardly his fault: courts hand down derisorily lenient sentences and parliament preserves the immunity of his top targets.
3. Third: the real story is a battle of political clans, one of which is using the “anti-corruption issue” to attack the other.
This has a large element of truth, in that the political grouping headed by President Traian Basescu has indeed used the corruption issue to bash its opponents. And the president’s deplorable way with advisers, plus unexplained parts of his communist-era personal history, when he had a plum job abroad, certainly give his critics some serious ammunition. But that does not mean that anti-corruption fight is a sham. Politics in a free society often involves parties pushing good causes for opportunistic reasons. At the very least the past couple of years have seen an end to the climate of impunity that long characterised Romanian politics.
4. Fourth: the corruption issue is exaggerated. Most Romanians don’t pay bribes and the non-corrupt bit of the economy is what matters.
Certainly growth has boomed and foreign investment has been flooding in. Yet those same foreign investors lament the damage corruption does. And it is hard, if not impossible, for public administration to produce a modern infrastructure in a system plagued by corruption. Without that, growth will be throttled.
5. Five: this isn’t about morals. Corruption is just a symptom of bad government.
True. It would be insane to start an anti-corruption drive by locking up all the doctors and teachers who take under-the-desk payments. But that is no excuse for leaving things as they are. Better salaries in the public sector are a necessary condition for ending corruption. So is more transparency. But it is also essential to punish flagrant wrongdoers, particularly at the top. Without that, no anti-corruption drive will have any credibility.
Huginn, anonimul 06:19 se referea la faptul ca insomniacul de la 02:08:00 (de fapt, un cititor aflat pe alte meleaguri, cu un alt fus orar :P) a gasit de cuviinta sa comenteze fara nicio legatura cu tema pusa in discutie si i-a fost postat comentariul, in pofida regulilor tocmai stabilite. Ca sa nu mai vorbim de continutul articolului, in care se vorbeste de un ofiter trimis la Arad pentru detensionarea nustiucarei situatii sau domnisoare. Este o calomnie grosolana. Huginn, o calomnie reprodusa pe blog din presa, nu este tot calomnie?? Sau a comis-o doar ziaristul, blogul doar o popularizeaza?
Dedic si eu o "calomnie" in versuri tuturor relicvelor si miseilor din puscariile patriei noastre:
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
Asta e! Acum va rog sa stati cuminti, nu va grabiti cu felicitarile si nici nu va grabiti sa cadeti in admiratie fata de talentul meu peotic. Aceasta poezie , desi pare compusa special pentru unitatea mea - si care s-ar putea sa se potriveasca si pe la alte penitenciare - a fost scrisa de Adrian Paunescu in anul 1979. Cand am auzit-o prima oara, cat pe-aci sa dau cu caciula de pamant.
Ultimul raport al Comisiei Europene asupra justitiei contine aprecieri pozitive la adresa DNA. Intrucit nu sunt decident politic si cu riscul de a comite o impietate (caci, nu-i asa, ceea ne spune Comisia este sfint), voi sustine ca aceasta apreciere pozitiva este cit se poate de superficiala si de gresita.
Oriunde in lume, anularea unui mare dosar de coruptie pentru lipsa de procedura, ca sa iau doar un exemplu, ar fi dus imediat la demisia/demiterea conducerii. Dar la noi, nu. Locul sfinteste omul in Romania. Am ajuns sa fim convinsi ca o institutie statala nu poate functiona eficient decit daca are la conducere una si aceeasi persoana, pentru singurul motiv ca a fost laudat de Comisia Europeana. Pe plan intern si din perspectiva profesionala, eu nu vad decit un sef al DNA care nu a reusit, in 3 ani, sa duca la bun sfirsit nici un dosar de mare coruptie, ci doar sa se gudure pe linga presedinte si dea bine la societatea civila.
In fine, in structura acestei institutii, egala in ierarhia competentei cu Parchetul General, lucreaza in jur de 200 de procurori, cei mai multi dintre ei fiind adusi de la parchetele din teritoriu, fara ca treptele obligatorii de promovare catre Parchetul General sa fi fost parcurse in mod firesc. Este aproape natural ca cel care a ajuns pe aceasta inalta treapta a magistraturii arzind mai multe etape sa vrea sa epateze cu arestari televizate, ignorind procedurile si tinta reala a dosarului de coruptie, respectiv, condamnarea sau achitarea acuzatului. Poate ca aceasta constatare ar trebui sa dea de gindit decidentilor nostri. Poate ca DNA ar trebui desfiintata sau procedura de selectie a procurorilor modificata. Oricum, dl Morar trebuie schimbat.
Am sa va spun ceva: DNA are o (ZERO) dosare intoarse de la instanta pe vicii de procedura. Au fost intoarse de la instanta dosare ale fostilor ministri care sunt si parlamentari in urma unei decizii a Curtii Constitutionale. Afland asta, cred ca putem discuta mai departe asupra competentei expertilor Comisiei europene vs competenta domnilor Sergiu Andon, Bolcas, Aurelian Pavelescu si Victor Ponta. O seara inteleapta va doresc si nu mai credeti tot ce se zice la Sinteza zilei.
Pt Musat... Observ ca, in ultimele zile, DNA si, in special, seful vremelnic al acestei institutii, sunt din nou in centrul atentiei opiniei publice.
Personal, n-am vazut nici un caz de mare coruptie care sa fi fost rezolvat de catre DNA. De aceea, nu vad utilitatea DNA si, cu atit mai putin, nu vad necesitatea pastrarii in fruntea acestei institutii a aceleasi persoane. Si nu ma refer la cazurile nerezolvate cu parlamentari sau ministri (aici sa zicem ca exista scuza imunitatii parlamentare si a interventiei vinovate a Curtii Constitutionale), ci ma refer la celelalte cazuri, unde vedem la televizor arestari spectaculoase si ne trezim peste citeva luni cu achitari tot atit de spectaculoase. Pentru exemplu, a se vedea cazurile celor doua judecatoare din Mures si, respectiv, Oradea, al procurorului din Prahova etc. Vedem la televizor cazuri de arestati care, dupa 2-3 luni de stat in arest, sunt bine mersi, la vechile locuri de munca, eliberati fiind pentru greseli de procedura. Pentru exemplu, a se vedea cazul functionarilor de la pasapoarte, de anul trecut. Ba mai mult, vedem imens de multe cazuri in care intreaga cercetare penala este anulata, pe motiv de lipsa de procedura (cazul Copos este edificator). Cel arestat sau doar acuzat pe nedrept are dreptul la despagubiri, inclusiv la despagubiri morale, pe care nu va ezita sa le ceara, inclusiv la CEDO. Doi fosti presedinti de banci au si facut-o deja si au obtinut cistig de cauza la CEDO, statul roman - si nu procurorul instrumentator al cazului - urmind sa plateasca daunele. Acestea, stimati tovarasi, sunt esecuri profesionale ale procurorilor DNA si, mai ales, esecuri manageriale ale conducerii DNA, cu nimic justificate. Sistemul judiciar penal romanesc presupune ca procurorul acuza si judecatorul judeca. Daca judecatorul nu este convins de justetea acuzatiei, atunci inseamna ca a gresit procurorul. Simplu. Nu sistemul este de vina, ci procurorul si, datorita ierarhiei, seful acestuia.
Cum se explica aceste esecuri? Separind cazurile politice de cazurile "normale"
Va rog sa nu va suparati pe mine, dar pare ca nu sunteti deloc informat. DNA nu a operat arestari. Ci, in cateva cazuri, retineri, cum ar fi vamesii. Pentru acestia au fost facute propuneri de arestare pe care le-a respins tribunalul. Nu pe vicii de procedura. Daca nu vorbim de cazurile de mare coruptie, ar trebui sa va informati cate condamnari definitive pe cazuri de coruptie au fost anul trecut pe cazurile DNA. Circa 120. Si aici intervine problema: majoritatea cu suspendare. Aici este problema CSM-ului si a ICCJ. Jursiprudenta in cazurile de coruptie e de kkt, scuzati expresia. Apoi cu cat era mai mare prejudiciul, cu atat mai mica pedeapsa.
Revin la vicii de procedura: pana astazi, DNA-ul nu a avut intoarse de la instanta dosare pe motive de procedura. Problema sunt cazurile de mare coruptie. Ele nu au ajuns la judecata pe fond din varii motive (parlament, guvern, CC).
In cazul Copos iar sunteti dezinformat. Dosarul a fost trimis in instanta si se judeca. Pana acum nu s-a judecat ptr ca domnul copos a incercat sa scape de DNA prin exceptii de neconstitutionalitate. Prima metodă prin care Copos a încercat să scape de judecată a fost ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate, potrivit căreia stabilirea pragului de un milion de euro, de la care anchetarea evaziunii fiscale intră în competenţa DNA (sub această sumă, evaziunea fiscală este anchetată de DIICOT), ar încălca prevederea din Constituţie, potrivit căreia moneda naţională este leul.
Curtea Constituţională a respins anul trecut această excepţie.
A doua metodă a fost ridicarea unei excepţii de procedură, potrivit căreia suma datorată statului ar fi mai mică de un milion de euro, deci competenţa anchetării cazului ar reveni DIICOT, nu DNA. Nici asta nu a mers.
Trimiteți un comentariu