“În dimineata asta n-am să scriu niciun articol. Sword a scris unul impresionant (dar cineva l-a notat cu trei!!!)... Azi voi fi cititor si comentator. Atât. Mă bucur de savoarea cafelei si a admirabilului text... “.
Aceasta a fost reactia favorabila la articolul de azi, pe un blog remarcabil, cred eu, partener Penifestului: Politist Penitenciar. A fost, de altfel, semnalul de alarma si impulsul de a intra in dialog: insusirea sau aplauzele la adresa mesajelor trompeta.
Vedeti voi, Si totusi si Sword,
Ne tot intrebam, atat eu, cat si voi, unde atata revarsare de dejectii, ura, istericale, lipsa de rationalitate, de dialog si de bun simt, atat pe blog-ul nostru sau aiurea in societatea in care traim. Precedenta mea postare a vizat exact acest subiect. Dar el nu privea, exclusiv, multimea de comentatori, stilul si calitatea comentariilor lor, ci si modul de abordare al subiectelor pe blog.
Spre deosebire de Huginn, cu care am avut o discutie interesanta pe aceasta tema, eu cred ca precaritatea dialogului si a convingerilor colective nu deriva doar din simpla lipsa a bunului simt, ci si din subrezenia ideilor care initiaza conversatia si care modeleaza credintele publice.
***
Sword, ai scris un articol haios, cu zvac si condei. Din perspectiva asta e mai infam in consecinte decat toate istericalele gen filis, al 13-lea et comp. Genul asta de articole slogan duc in derizoriu discutii serioase si problemea extrem de grave. Inteleg: esti contra. Asa? Si? Care e urmarea? Probabil un potop de injuraturi, excitarea tuturor certitudinilor nemestecate si o liota de nemultumiti de profesie.
Articolul tau nu depaseste nivelul de discutie al trompetelor care recita sloganuri pe la televiziunile romanesti. Reciti lapidar o nemultumire, legitima sau nu. Unde e problema? Care e dilema? Ce putem face? Care e alternativa? Care e subiectul si despre ce putem discuta? Ah, e nasol ca se mareste varsta de pensionare. Da, e nasol. Imi bag, imi scot, le dau si le iau tuturor filisilor, sefilor, primarilor, guvernantilor si conspiratiilor care ma asupresc pe mine cel mic, intotdeauna muncitor, cinstit si neprihanit.
***
Sa ma explic. Sunt un profan in reforma sistemului de pensii. Habar nu am cu ce se mananca, iar foarte multe curiozitati nu am, pentru ca e o problema in afara sferei mele de interese imediate. Nu pot sa le stiu pe toate. Dar privesc cu interes dezbaterile asupra problemei, atunci cand imi iau ragazul sa citesc presa sau sa ma uit la stiri.
Mi-a atras atentia, initial, dezbaterea din America asupra reformei sistemului asigurarilor de sanatate: oameni care, din proprie initiativa, in zeci si sute de intalniri organizate de comunitati, problematizau, dezbateau, gandeau critic. Apoi, mi-au mai picat in mana ziare sau reviste straine. Dezbateri, discutii ample despre declinul demografic european, despre pensii si sustenabilitatea sistemului de pensii.
Am aflat, ca profanul, ca problema este globala, ca Banca Mondiala face proiectii si incearca sa elaboreze politici in domeniu de ani de zile, ca in Islanda si Norvegia varsta de pensionare este 67, ca in majoritatea statelor vest europene varsta de pensionare este deja de 65 de ani, atat pentru femei cat si pentru barbati, ca Bundestag-ul a marit deja din 2007 varsta de pensionare la 67 de ani. Si multe alte informatii statistice si proiecte de politici publice in domeniu extrem de complicate. Nu le mai tin minte. De altfel, nici nu ma pricep. Si ca sa fiu sincer, pentru ceea ce vreau sa spun este irelevant.
***
Ceea ce vreau sa spun, Si totusi, este ca articolul nu este admirabil. Dimpotriva. Si l-am notat cu 1, nu cu 3. Pentru ca nu depaseste problema generala a acestui sistem penitenciar: precaritatea morala si profesionala, deghizata in agresivitate, bruta sau stilata. Si pentru ca il cunosc pe autor, pe care nu pot sa-l suspectez nicio secunda de prostie, ci dimpotriva, consider ca un astfel de articol este de doua ori mai mizerabil in consecinte decat 50 de comentarii injurioase.
Este un articol care nu informeaza, nu pune intrebari, nu problematizeaza si nu critica. Este o jelanie saraca cu duhul care ne excita cele mai stupide prejudecati, convingeri luate de-a valma si ura neconditionata. Iar daca e si vorba de bani, stim cu totii… Nu este nici pe departe cel mai rau articol, dar atunci cand un om inteligent balmajeste niste prostii, iar altul, la fel de inteligent, aplauda ca la delfinariu, cred ca suntem intr-un moment critic al inteligentei si progresului colective.
by Famiglia Musat, 17.03.2010
via blogpenifest@gmail.com
