Lucian Siman, îl mai țineți minte - directorul raket de la Bistrița, a găsit în cele din urmă o cale să-și repereze onoarea dumisale de șef tânăr cu țuțeri în dotare și orgoliu pe măsură.
Câțiva subordonați destoinici care lucrează la revista Penitenciarului Bistrița (Cronica Penitenciară îi zice) îl ajută slugarnic să-și înfiereze cu mânie 'dujmanii'.
Câțiva subordonați destoinici care lucrează la revista Penitenciarului Bistrița (Cronica Penitenciară îi zice) îl ajută slugarnic să-și înfiereze cu mânie 'dujmanii'.
În această revistă, să-i zicem așa, editată în timpul serviciului și pe bani publici asistăm la răfuiala unui director de pușcărie cu un subordonat încurcat în datorii și cu blogul sindical care i-a făcut publică nemernicia.
Părerea domnului Lucian Siman - puiul de dinozaur la care făceam trimitere acum câteva săptămâni, se întinde pe vreo 4 pagini cu tot cu anexă și, din "mesajul domnului director", aflăm cum că după augusta-i opiniune cei care l-au apărat pe amărâtul ăla încurcat în datorii trebuiau musai să-l acuze și dânșii - atât înțelege un director de pușcărie din ideea de justiție în anul 2010.
Atâta-l duce capul. Atât poate Siman. Atât înțelege un țucălar care-și șjunge rândul să fie șef.
Domnul director de la Bistrița n-a verificat și nici n-avea căderea să o facă într-așa o situație dar are încă păreri ferme deși a fost trimis la plimbare cu tot cu sesizarea lui de doi bani.
Atâta-l duce capul. Atât poate Siman. Atât înțelege un țucălar care-și șjunge rândul să fie șef.
Domnul director de la Bistrița n-a verificat și nici n-avea căderea să o facă într-așa o situație dar are încă păreri ferme deși a fost trimis la plimbare cu tot cu sesizarea lui de doi bani.


