Cel Mai Interviu

Simte cineva strania nevoie de a-l vedea pe Ionel Cel Mare subiect principal într-o revistă a penitenciarelor editată de ANP? Nu? Cum așa? Nu vă era dor de cel proaspăt pensionat? 

Ah, da!? Vreți!? Asta visați de fapt?! Scuze, înțelesesem greșit. Nu eram sigur că muriți de nerăbdare să-l vedeți într-o poză cât toate zilele și răspunzând la întrebări de genul: "Ce veți face în viitor?".

ANP nu ne lasă nici acum la greu.  Ne va face, fără preget, această bucurie pentru a mai îndulci puțin pilulele amare pe care ni le servește Președintele Republicii.

Chiar în viitorul număr al revistei va apărea un interviu cu nimeni altul, cu neasemuitul, cu neprețuitul cu cel care va rămâne în istoria carcerală drept "Cel Mai". Ionel Cel Mare va grăi și istoria va consemna ca o slugă nevrednică cuvintele-i lăsate moștenire posterității.

Cuvintele căprarului vor trece prin istorie, vor învinge criza și se vor întipări pentru veșnicie în mințile și sufletele noastre. Va scrie cu patosul care l-a făcut director, ne va uda pe toți în tone de vin publicistic și ne va linguși în slove așa cum a făcut cu șefii pân-de s-a văzut chestor și director peste un director care avea și el o direcție din ANP în subordodine.

Ionel Cel Mare ne va povesti despre telefoanele zburătoare, tema favorită a începutului de mandat. Vom auzi pentru prima dată povestea "fugii de la Jilava" această adevărată răpire din serai a sistemului penitenciar. N-a fugit ca să nu ia bătaie de la angajații pe care i-a insultat, a optat pentru o defensivă elastică.

Nu vreau să vă stric plăcerea. Sunt sigur că nu mai aveți răbdare, dar sunt la fel de sigur că veți fi răsplătiți prin dăruirea acestui domn pensionar la fel cum ați fost răsplătiți pe vemea când era salariat de frunte al sistemului penitenciar. Nu mai e mult, aveți răbdare cu un neuron e greu și omul chiar se chinuie.

O să ne lipsești Moș Tunel! Fără tine vom fi mai altfel și mai... bucuroși să constatăm că proverbialu-ți tupeu e doar o excepție.