Idiotul este un roman al lui Fiodor Dostoievski, scris în 1869, despre un personaj mai puţin obişnuit, prinţul Mâşkin, considerat un idiot din cauza sincerităţii şi bunătăţii sale. Autorul a creat un personaj extrem de complex, caracterizat prin relaţiile sale cu societatea şi cu celelalte personaje, dar şi prin faptele sale, deseori de neînţeles. Ideea centrală este că Mâşkin nu este strălucit, nu a beneficiat de prea multă educaţie şi că trece prin lume cu o mentalitate simplă şi inocentă. Când încearcă să-şi expună o opinie se chinuie să articuleze apăsat dar şovăielnic câteva cuvinte motiv pentru care mulţi îl consideră un idiot.
Romanul pare să spună că oamenii virtuoşi, într-o lume superficială şi materialistă poţi fi consideraţi idioţi şi infantili doar pentru că valorizează cinstea şi lucrurile simple ale vieţii.
Deşi greu de acceptat idioţii veritabili, umani şi de bun simţ au epigonii lor. Specia de idioţi închipuiţi se autodefineşte astfel într-o încercare de a sublinia sacrificiul suprem pe care-l fac pentru... să spunem Administraţia Penitenciarelor, renunţând la o imaginară poziţie superioară pentru a coborî printre muritori pentru un amărât de salariu de 20.000 de RON pe lună.
